http://www.anpc.gov.ro/

Istoricul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea, dar acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor se impun, în mod categoric, din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele S.U.A., John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.
 

Începând cu anii 1960-1970, în diverse state europene ca Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos, au fost promulgate legi care vizau protecţia consumatorilor.
În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut după anul 1990, adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor reprezentând primul act care a statuat, în ţara noastră, drepturile consumatorilor.
Începuturile protecţiei consumatorilor în România stau sub semnul căutărilor celor mai bune căi de a adopta principiile ce stau la baza relaţiei consumator – operator economic (pe atunci, agent economic) şi de a le adapta regimului de viaţă românesc.
Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru ţara noastră, coincide cu momentele în care ţări ca Franţa, Marea Britanie sau Germania îşi alcătuiau deja un sistem structurat, bazat pe legi care statuau drepturile consumatorilor.
La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate.
1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de Metrologie Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care actionează pentru realizarea strategiei politicii şi a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora.
În acea perioadă, activităţile de bază ale Oficiului erau supravegherea pieţei şi cea de rezolvare a reclamaţiilor venite de la consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (O.P.C.), s-a pus în discuţie, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi de a participa, împreună cu acestea, la informarea şi educarea consumatorilor.
Începând cu 1992, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor a demarat ample acţiuni de informare şi de conştientizare cu privire la drepturile fundamentale pe care fiecare persoană fizică le deţine în calitatea sa de consumator. Demersul de informare a comportat, de la început, un caracter naţional prin faptul că acest proiect a fost pus în aplicare atât în Bucureşti, cât şi în celelalte Oficii Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor aflate în subordinea O.P.C. şi care funcţionau ca unităţi cu personalitate juridică.
De-a lungul anilor, O.P.C. a căpătat în conştiinţa publică, pe lângă calitatea de apărător al drepturilor oricărui consumator, o responsabilitate în plus, şi anume aceea de sursă permanentă de sfaturi în achiziţia de bunuri alimentare, nealimentare sau la încheierea contractelor pentru diverse servicii.
Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001, care reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. De asemenea, în toate actele normative în vigoare s-a înlocuit denumirea de “Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor” cu “Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.

În prezent, actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012.
Astfel, Autoritatea este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri.
Conform dispoziţiilor acestui act normativ, Autoritatea coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor.
A.N.P.C. este condusă de un preşedinte, ajutat de 2 vicepreşedinţi, numiţi prin decizie a primului-ministru.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor

Ordin nr. 445/2009 din 30/06/2009

Publicat in Monitorul Oficial,
partea I nr.469 din 07/07/2009

privind informatiile de interes public ce pot fi comunicate si informatiile exceptate de la comunicare, la nivelul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor

    In temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare, si al art. 5 alin. (5) din Hotararea Guvernului nr. 284/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite prezentul ordin.

 

   Art. 1. – Se aproba Lista informatiilor de interes public comunicate din oficiu, potrivit art. 5 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, prevazuta in anexa nr. 1.
   Art. 2. – Se aproba Lista informatiilor de interes public comunicate la cerere, potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001, prevazuta in anexa nr. 2.
   Art. 3. – Se aproba Lista informatiilor exceptate de la comunicare, pentru respectarea principiului confidentialitatii, prevazuta in anexa nr. 3.
   Art. 4. – Structurile competente din cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru verificarea respectarii prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu privire la exceptarea de la accesul liber al cetatenilor la unele informatii, sunt prevazute in anexa nr. 4.
   Art. 5. – Raportul periodic de activitate al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor se elaboreaza anual si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 544/2001.
   Art. 6. – Termenele pentru comunicarea in scris a unui raspuns solicitantilor de informatii de interes public sunt:
   – 10 zile sau, dupa caz, cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile;
   – refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.
   Art. 7. – Monitorizarea indeplinirii dispozitiilor prezentului ordin revine subsecretarilor de stat – vicepresedinti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si secretarului general al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
   Art. 8. – La data publicarii prezentului ordin in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 123/2006 privind informatiile de interes public ce pot fi comunicate si informatiile exceptate de la comunicare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 in 19 aprilie 2006, se abroga.
   Art. 9. – Anexele nr. 1-4 fac parte integranta din prezentul ordin.